Răsucind pietre
Într-o zi, după ce s-au fluturat prin vânt, apă şi soare, mâinile mele mi-au cerut să le las să atingă pietre. Şi aşa a început povestea copacilor mici născuţi din mâinile mele, din bucăţi de pietre semipreţioase şi sârmă răsucită. Şi încet, lângă colecţia mea de cristale şlefuite în forme ciudate, în formă de fructe, ouă, sau neşlefuite a început să răsară o mică pădure de cristal… Unii le spun copăcei feng-shui, aducători de protecţie, echilibru, prosperitate, armonie. Eu ştiu doar că sunt copăceii care mi-au cerut într-o zi să se nască din piatră, vânt, lumină, ape de tot felul şi atingerea degetelor mele.
Primul copăcel e cu piatra lunii, visătoare şi translucidă, devine lăptoasă curcubee în lumina amiezii, iar noaptea adună în jurul ei nori uşori de reverii… Mi se pare a fi o piatră feminină, a zânelor de ape şi păduri, a ploilor calde cu lună plină…
Al doilea copăcel e cu jad purpuriu aşezat în mici ciorchini proaspăt îmbobociţi. Înfloreşte mereu căţărat pe o stâncă albă de cuarţ, îndoindu-şi ramurile plin de curiozităţi primăvăratice ori spre veşnice feminine îmbrăţişări.
Alţi copăcei germinează.
Martie 21st, 2010 at 4:26 pm
Felicitări, sunt minunate! De obicei când merg pe la târguri de hand made văd copăcei de genul, dar mi se par greu de facut:D
Martie 21st, 2010 at 10:49 pm
Multumesc