Surogat
Azi e prima zi, dupa vreo 6, in care ma ridic din pat si nu am senzatia iminenta si enervanta ca trebuie sa ma tin de obiecte ca sa nu cad. Da, uneori invelisul cedeaza. Al meu astazi incepe sa se readune bucata cu bucata, sper sa stie sa si le potriveasca, folosindu-si doar cele cinci feluri de alimente pe care i le dau, din care unul e ceaiul.
Aseara am incercat sa ma uit la un film din pozitia culcat, ceea ce e destul de dificil. Imi amintesc la inceputul fimului de un CTP cu palarie neagra care ne povestea de regizorul Bertolucci si de ideea filmului: daca incercarile de apropiere dintre doi oameni esueaza trist si in mod repetat, la un moment dat sexul pare a fi ultima si cea mai disperata dintre solutii. Dar nu e decat un surogat. Un surogat disperat.
In filmul de aseara incercarile de apropiere erau intre mama si fiu, deci la un moment dat urmau sa apara, pe firul acesta logic al sexului-surogat, gesturile incestuoase. Ingrozitor. Mi-e greu sa vad, sa citesc, nu pot sa inteleg, nu pot sa vreau sa inteleg incestul, fie ca i se dau interpretari psihologice, sociale, artistice sau de cine stie ce fel. N-am reusit sa vad filmul pana la capat.
Astazi, din pozitia “in pat cu capul sprijinit “, o pozitie totusi fericita, voi citi din “Orasul cu salcami”, de Mihail Sebastian.
Azi sunt Rusaliile si mama a facut, ca in fiecare an, pentru pomenirea bunicii, placinta cu branza dulce si marar. Mi-e foarte pofta de ele, de prajitura cu crema de ness, de cirese, de compot de zmeura… dar nu e voie.
