În plus, două oglinzi
Insomnie de trezire la ora două fix… De două nopţi la rând. Aşa că printre cele două emisfere care trebuiau să doarmă la ora asta trec idei, câte două luându-se drăgălaş de mână, de fapt de degetele lor mici. Două gâşte grase, două seminţe de coriandru, două culori ce nu s-au văzut niciodată, două perechi de ochi, două girafe roz, două inele, setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii cu palmele-amândouă, două spărturi de vise, două feţe şi încă două umbre, două mii nouă, sufletul în două, două vieţi de-am avea, un înger cu două aripi încrucişate, două zeci şi ceva de ani au plecat, două coarne de melc, două iubiri, şi privirea-n sus ţâşni – curcubeu tăiat în două, chipul tău prelung rezemat între două bătăi ale inimii mele, două portocale dulci, dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră, două linii de tren, două oi… două joi…
