salvadora

Unele intamplari din unele zile ale vietii noastre au darul de a ne trimite spre meditatii… ca de exemplu intamplarea mea de ieri… Dupa o zi agitata mi-am gasit ragaz sa ma asez si sa caut un pseudonim blogului meu, dupa cum am observat ca le place blogurilor. Stand eu pe pat cu privirea spre tavan si focalizand infinitul imi venea in minte doar numele “Dora”. E o veche obsesie a mea in ceea ce priveste numele si cuvintele. Mi-a placut acest nume de pe vremea cand eram indragostita acut de poezia lui Nichita Stanescu. Dora e un personaj atat al poeziilor sale, cat si al vietii lui reale. Si de atunci mi se pare mie ca acest cuvant rezoneaza cu mine… Parca ar fi o varianta feminina a cuvantului “dor”…

Si nu faceam altceva decat sa repet asa…ca intr-un cant… “dora… dora…” Dupa mai multe astfel de repetitii insa, intr-o strafulgerare de clipa… dupa “dora-dora” mi-a venit in minte, nu stiu deloc prin ce mecanisme logice sau ilogice, un alt cuvant care sa intregeasca melodia: “salvadora”. Pana ieri nu auzisem nicicand acest cuvant si nici nu stiam ca exista (spre rusinea mea… si se va vedea de ce). Am zambit pentru ca suna bine si bineinteles ca m-am ridicat grabita sa-l intreb pe dl. Google daca nu cumva stie el ce-i salvadora asta. Si a stiut! E un arbore, dar nu unul oarecare… se mai numeste “toothbrush tree”! Radacinile sale sunt folosite din timpuri stravechi de catre musulmani ca si periuta de dinti- pentru igiena zilnica si ca un fel de ritual de improspatare a cavitatii bucale inainte de rugaciunea zilnica.

Si acum pentru cei interesati: pe langa actul de curatare mecanica a dintilor, aceasta radacina de salvadora are o multitudine de substante chimice folosite si in industria produselor de igiena bucala, printre care:

-antiseptice naturale cu actiune bactericida (omoara microbii) ;

-acid tanic cu proprietati astringente, benefice pentru sanatatea gingiilor ;

-uleiuri aromatice care stimuleaza salivatia (implicit autocuratirea) si confera gust si miros placute;

-fluor (intareste smaltul dentar), vitamina C, bicarbonat de sodiu, oxizi de calciu (care au efect de albire a dintilor).

Cred ca in cultura mea generala si de specialitate trebuiau sa se gaseasca notiuni despre acest arbore, dar din pacate nu au existat pana azi…cand nu stiu ce sau nu stiu cine mi-a trimis pe-un fir de gand acest nume… in rezonanta cu dor… dora… dora… salvadora…

http://en.wikipedia.org/wiki/Salvadora_persica

http://www.arab.net/saudi/sa_miswak.htm

Nichita si Dora

Si o poezie- “Dora” de Nichita Stanescu

Atât de mult o iubeam eu pe ea
că însuşi cerul se curba
albastru.

De obicei sunt o “tipa in blugi”. Rochii de matase, coliere de aur, catifele si danteluri exista si ele in dulapul meu, dar in cantitati neglijabile. Nu la fel pot spune despre bijuteriile mele de argint (preferabil masive si cu pietre semipretioase) a caror cantitate il ingrijoreaza pe sotul meu…Blugii bine asezonati cu bijuteriile astea mi se potrivesc mie asa…ca pentru fiecare zi ca sa pot sa ma simt dinamica (nu excesiv) si eventual mai tanara (si aici ar mai fi de discutat).

DAR astazi, cautand eu ceva prin dulap dau de…umbreluta mea de soare din dantela ivoar! Ca orice obiect trecut la categoria suveniruri, are si ea o calitate: declanseaza amintiri si senzatii. Am desfacut-o cu grija si incantare si am calatorit putin cu gandul prin Venetia, caci de acolo provine ca suvenir. Mi-a placut la Venetia, pe langa mult descrisul farmec al apelor ce mangaie cladirile, acea atmosfera de mister si timpuri trecute, de masca si carnaval, de posibilitatea de a te inchipui mai bine in ipostaza de “frumoasa venetiana”, nobila obligatoriu, culta si fara de stresuri , imbracata in dantele fine si frumos accesorizata cu perle, evantai si bineinteles o umbreluta de soare…Daca ai astfel de dorinte ascunse, acest oras iti poate oferi cu usurinta acest miraj.

Am inchis umbrela si m-am repezit la noptiera pe care imi sta asezata cutia cu bijuterii. Am deschis-o. Intr-un cotlon zac siraguri de perle de mai multe culori pe care le-am purtat cel mult de doua ori. Inutile? Tot pe noptiera, cartea pe care tocmai o citesc: “Femei indragostite” de D.H. Lawrence (atmosfera englezeasca de secol XIX , perfect compatibila cu umbrela mea de soare). Pe coperta: doua femei imbracate in dantela..

O sa-mi revin .

Am hotarat nu de mult, intr-o seara, intr-un moment mai mult sau mai putin plin de inspiratie ca trebuie sa am si eu un blog. Si iata-l! Locul unde imi voi descarca bucurii, fragilitati, nostalgii…Nevoie de confesiune? Exhibitionism sentimental? Comunicare? Vom vedea…